Romanian unpublished article
Tuesday, September 5th, 2006Two or three years ago I sent this article to Academia Catavencu. The regular writer went away during the summer holidays and, before leaving, took care that his column is going to be written by somebody else. In the tradition of the IT journalists, the guy wanted something about Google Maps, because it was very new at that time, I decided to stay away since, even these days, the pictures of Bucharest are blurry and the street map is missing. Instead, I wrote about instant messenger annoyances received from friends. I’d try to translate it to English, but it would be close to impossible. E.g. the title means Read this and don’t forward it to somebody else, paraphrasing the Communist manifestos during the thirties, when their party was forbidden in Romania, Read this and forward it to somebody else. A quarter of this blog’s readers are from Bucharest, a third are in Romania and Moldova, so it’s not really absurd to do that.
Citeşte si nu mai da mai departe!De când messenger-ele au înlocuit email-ul, avertismentele privitoare la ace infectate cu SIDA care îţi caută fundul prin cinematografe sosesc “în timp real”. Cum sinistraţii din Moldova par să fi salvat modemurile, ei ne cer ajutor online. Dacă te prind într-un moment nepotrivit, nu-i nimic - le faci un bine trimiţând, dintr-un click, tuturor prietenilor adevărata adresă a site-ului fals al BNR. Alte mesaje pe care le primesc frecvent sunt cele legate copilul care vrea sînge AB4 (probabil ca să îl bea, pentru că cei din grupa sanguină AB4 pot primi sânge de la oricine) şi cele cu copilul care de vreo 2 ani vrea bani pentru operaţii în Elveţia. Trebuie să aveţi grijă cu user-ul gigi-2005 care vrea să vi se furişeze în listă, fiindcă e virus. Cireaşă pe tort, zilnic binevoitorii te anunţă că Yahoo! Messenger nu va mai fi gratuit. Eşti sfătuit să trimiţi mesajul mai departe la o mie de persoane, ca să nu ţi se “şteargă contul”. Aceste glumiţe poartă numele de hoaxes. Cele de mai sus şi multe altele au fost colectate de Costin Raiu la http:\\craiu.com\hoax. El colecţionează hoax-uri nu doar pentru că, asemenea cititorului inteligent, este agasat, dar şi pentru că îi intră în atribuţiile de serviciu, fiind angajatul Kaspersky.
Multe hoaxuri urmăresc distracţia, fiind făcute pe un şablon - vei avea parte de fericire dacă forwardezi, te va călca trenul dacă nu, anunţă-ţi şi prietenii dacă îi iubeşti. Altele pot urmări scopuri financiare, îmbrăcate în forme subtile, cum ar fi copiii muribunzi, pe care e greu să îi bănuieşti de rele intenţii. Cînd un mesaj de pe messenger sau email vi se pare suspect, verificaţi dacă nu se află pe lista de
hoax-uri. Dacă nu apare, trimiteţi-l prin mail lui Costin şi în maxim o zi va apărea pe site-ul său. Desigur, mai rămâne şi varianta să credeţi mesajul. Uite, de exemplu, eu sunt un copil care are nevoie de bani, fiindcă nu a văzut niciodată Ibiza. Şi dă mai departe, că şi tu ai nevoie de un implant de silicon la creierul mic. Buzz!
Newton’s Applet.
PS.[...] Concursul nu e OK. de unde stiu eu ca nu e un misto ca in Aspirina Catavencu? Valoarea premiului/premiilor ar trebui sa fie precizata. Noi, “scriitorii de rind”, nu contabilizam doar cele 2000 de litere, ci si timpul pe care il alocam. Voi trebuie sa scrieti pina va iese, ca sinteti salariati, pe cind eu mai aveam vreo doua idei, dar nu stiu daca e normal sa dedic mai mult de jumatate de ora unui concurs unde s-ar putea sa primesc un premiu simbolic.
If you can understand the post scriptum, you can tell why I didn’t get published. (I was complaining about the fact that value of the prise wasn’t specified at the time of the contest.)
I found the article today and I still feel that is one of the best pieces Catavencu could get its hand on. What do you (the Romanian-speaking reader) think?